Skip to content

Munca pe care nu o vezi în spatele unei platforme de roleplay cu AI ​

Două persoane, nenumărate responsabilități și mai bine de doi ani de învățat.

De Edith | Community Manager AICHIKI

Când deschizi o aplicație de roleplay cu AI, totul pare destul de simplu. Alegi un personaj, scrii un mesaj și primești un răspuns. Poate îți creezi propriile personaje, îți personalizezi conversațiile sau explorezi povești scrise de alți utilizatori.

Ce nu vezi este tot ce se întâmplă în spatele acestei experiențe.

Soțul meu, Rudi, și cu mine suntem cele două persoane care răspund în primul rând de construirea și administrarea AICHIKI, o platformă independentă de roleplay cu AI.

Rudi se ocupă de dezvoltare, infrastructură și de partea de business. Eu mă ocup de comunitate, de comunicare, de conținutul creativ și de o mare parte din ce se întâmplă între platformă și utilizatori.

Nu avem investitori, departament de marketing sau o echipă mare de dezvoltare. În schimb, avem un grup mic de moderatori și beta testeri care ne ajută și o comunitate al cărei feedback continuă să ne influențeze deciziile.

După mai bine de doi ani de dezvoltare, încă învățăm ce înseamnă să construiești și să întreții o astfel de platformă.

Și m-am gândit că a venit momentul să împărtășesc o parte din munca ce rămâne de obicei nevăzută.

Nu înseamnă doar să scrii cod ​

Când a început să dezvolte AICHIKI, Rudi credea că partea tehnică va fi relativ simplă.

Conceptul de bază al unei aplicații de chat cu AI sună simplu: trimiți mesajul utilizatorului unui model de AI printr-un API, primești un răspuns și îl afișezi pe ecran.

Dar a face un model de AI să răspundă nu înseamnă același lucru cu a-l face să participe la o poveste coerentă, care continuă în timp.

Personajele trebuie să-și păstreze personalitatea. Conversațiile au nevoie de context. Amintirile trebuie gestionate, sesiunile utilizatorilor menținute, iar sistemul trebuie să facă față unor interacțiuni mult mai complicate decât un simplu schimb de mesaje.

Aceste provocări devin deosebit de importante în roleplay-ul cu AI, unde utilizatorii pot petrece sute de mesaje dezvoltând relații, creând lumi fictive și urmărind povești complexe.

Când l-am întrebat pe Rudi ce nu realizează oamenii despre dezvoltarea AICHIKI, mi-a spus:

„Nu poți pricepe totul într-o săptămână de vibe coding. Am petrecut peste doi ani cu AICHIKI și încă nu e perfect."

Cred că asta rezumă diferența dintre cât de simplu pare un lucru văzut din exterior și cât de complicat devine odată ce începi să-l construiești.

Iar scrisul de cod este doar o parte din responsabilitățile lui.

AICHIKI funcționează printr-o companie înregistrată în România, ceea ce înseamnă că taxele, cerințele legale, administrarea afacerii și deciziile financiare cad tot pe umerii lui.

Se ocupă de infrastructură, de deployment-uri, de cerințele magazinelor de aplicații și de deciziile despre ce idei sunt fezabile din punct de vedere tehnic, financiar și legal.

Lucrează cu diferite modele de AI, învățându-le capacitățile și limitele, și folosește unelte de dezvoltare asistată de AI precum Claude și Codex.

Chiar și infrastructura aplicației o găzduim și o administrăm singuri, acasă.

Când ești angajat ca dezvoltator, de multe ori poți termina un task, faci commit la cod și treci mai departe.

Dar când îți construiești propriul produs, responsabilitatea nu se termină când o funcționalitate începe să meargă.

Trebuie să te gândești dacă oamenii o vor folosi, dacă o înțeleg, cum afectează alte sisteme și ce se întâmplă când ceva nu merge bine.

Rudi mi-a povestit despre o altă diferență care mi-a rămas în minte: când produsul e al tău, e mereu în gândurile tale.

Mereu e ceva de îmbunătățit, ceva de investigat sau o altă idee care merită luată în considerare.

Și, cu siguranță, mă regăsesc în sentimentul ăsta, deși munca mea arată destul de diferit de a lui.

Partea mea din AICHIKI: oamenii din spatele mesajelor ​

Responsabilitățile mele sunt centrate pe utilizatorii noștri și pe comunitatea pe care am construit-o.

În majoritatea dimineților încep prin a verifica Discord.

Citesc mesaje, răspund la întrebări, mă uit la problemele raportate și văd dacă ceva necesită atenția lui Rudi.

De acolo, de obicei trec între Reddit, e-mail, rețele sociale și AICHIKI însăși.

Unele zile pregătesc anunțuri, scriu articole de blog, creez conținut promoțional sau organizez evenimente pentru comunitate.

Alte zile lucrez la personaje, actualizez conținut existent, aleg personaje de pus în prim-plan sau îi ajut pe utilizatori să înțeleagă cum funcționează anumite funcții.

Și, în tot acest timp, Discord rămâne deschis.

Una dintre părțile care îmi plac cel mai mult este crearea de personaje.

Am petrecut foarte mult timp dezvoltând personaje, experimentând cu personalitățile, trecutul și amintirile lor și observând cum interpretează diferite modele de AI informațiile primite.

Un personaj bun de roleplay are nevoie de mai mult decât un portret atrăgător și câteva trăsături de caracter.

Istoria, comportamentul, relațiile, felul de a vorbi și reacțiile lui contribuie toate la cât de consecvent se comportă într-o conversație.

Uneori, un detaliu aparent nesemnificativ face o diferență remarcabilă.

Experiența asta m-a ajutat și să înțeleg dificultățile pe care le întâmpină alți creatori, ceea ce îmi face mai ușor să dau sfaturi practice, în loc să le spun pur și simplu ce ar trebui să facă.

Dar munca într-o comunitate nu înseamnă doar creativitate.

Există dezacorduri, neînțelegeri, cereri de suport și, uneori, situații care cer decizii dificile.

Moderarea este o responsabilitate pe care o iau în serios.

Avem o echipă mică de moderatori care ajută la menținerea comunității noastre de Discord, rezolvă problemele de zi cu zi și îmi aduc în atenție chestiunile mai serioase.

Și moderarea automată ne ajută să identificăm potențiale probleme, dar cred că contextul și judecata umană rămân importante atunci când iei decizii care afectează alți oameni.

Eu mă ocup de deciziile privind banarea utilizatorilor, iar Rudi intervine când o problemă necesită investigație tehnică sau modificări ale aplicației.

Am învățat că a administra o comunitate înseamnă mai mult decât a cunoaște regulile.

Ai nevoie de răbdare, de consecvență și de disponibilitatea de a asculta, chiar și când cineva e frustrat sau nu e de acord cu o decizie.

Și, uneori, critica pe care o primești este exact ce trebuie să auzi.

Funcția pe care Rudi nu voia să o construiască ​

Un lucru pe care îl apreciez la felul nostru de a lucra este că feedbackul comunității influențează cu adevărat dezvoltarea.

Îi aduc regulat lui Rudi sugestiile, plângerile și cererile utilizatorilor.

Desigur, asta nu înseamnă că fiecare sugestie devine o funcție. Unele idei nu sunt fezabile tehnic, altele ar fi prea costisitoare sau nu s-ar potrivi cu direcția AICHIKI.

Dar feedbackul utilizatorilor are un rol considerabil în decizia a ceea ce lucrăm.

Unul dintre exemplele mele preferate este butonul Continue.

Inițial, Rudi nu voia să-l includă.

Pentru el, roleplay-ul trebuia să fie interactiv. Scrii un mesaj, AI-ul răspunde, iar povestea se dezvoltă prin acest schimb.

Nu înțelegea prea bine de ce ar vrea cineva să apese un buton în loc să scrie un răspuns.

Dar utilizatorii au tot cerut.

Și, în cele din urmă, s-a răzgândit.

Ceea ce pare un simplu buton cere, de fapt, ca sistemul să-i spună AI-ului să ducă scena mai departe, fără dialog nou din partea utilizatorului.

Nu e chiar atât de simplu pe cât pare.

Astăzi, butonul Continue face parte din AICHIKI, iar Rudi e bucuros că l-am adăugat.

Îmi place exemplul ăsta pentru că arată ceva important despre construirea unui produs.

Ce are sens pentru un dezvoltator nu reflectă mereu ce au nevoie utilizatorii.

Uneori, oamenii care folosesc aplicația văd posibilități sau întâmpină frustrări la care tu nu te-ai fi gândit niciodată.

Iar dacă ești dispus să asculți, experiențele acelea pot îmbunătăți produsul.

O echipă mică nu înseamnă un volum mic de muncă ​

Un lucru pe care poate nu-l realizează oamenii este câte responsabilități diferite cer atenție în fiecare zi.

Mai e un detaliu important despre cum administrăm AICHIKI: Rudi are un job cu normă întreagă în afara platformei.

AICHIKI este ceva ce dezvoltă în timpul liber, pe parcursul săptămânii de lucru. După ce termină jobul obișnuit, își petrece timpul disponibil lucrând la funcții, investigând probleme sau ocupându-se de partea tehnică a aplicației.

În weekenduri, AICHIKI devine practic jobul lui cu normă întreagă.

Atunci poate dedica perioade mai lungi, neîntrerupte, dezvoltării, actualizărilor și sarcinilor mai mari, greu de înghesuit în serile de peste săptămână.

Între timp, munca mea urmează un alt ritm.

S-ar putea să răspund la mesaje de suport, să pregătesc un eveniment pentru comunitate, să scriu un articol, să verific conținut sau să discut o decizie de moderare. Administrarea unei comunități nu urmează mereu un program fix, mai ales că utilizatorii mă pot contacta oricând.

Și, în plus, avem și viața de familie.

Avem două fete, iar cea mică are încă nevoie de multă atenție din partea mea pe parcursul zilei.

Să împaci administrarea comunității cu maternitatea nu e mereu simplu.

Sunt momente în care un utilizator are nevoie de ajutor, trebuie pregătit un anunț sau se întâmplă ceva neașteptat, dar am și o fetiță care are nevoie de mama ei.

Asta e o parte din motivul pentru care o echipă de moderare de încredere contează atât de mult pentru mine.

Moderatorii noștri ajută la răspunsul la întrebări, la rezolvarea problemelor de zi cu zi și la menținerea comunității în funcțiune când eu nu pot fi imediat disponibilă.

Beta testerii noștri contribuie identificând probleme, testând modificări și împărtășind observații care altfel ar putea trece neobservate.

Nu suntem mereu de acord în toate, și e perfect normal. Contează să putem discuta problemele și să lucrăm împreună spre soluții.

Sunt recunoscătoare pentru timpul și efortul pe care îl oferă.

Deși Rudi și cu mine ne asumăm cea mai mare parte din responsabilitatea pentru AICHIKI, cu siguranță nu facem totul fără ajutor.

Una dintre cele mai mari provocări nu e dezvoltarea ​

Când l-am întrebat pe Rudi care e cea mai grea parte a dezvoltării și întreținerii AICHIKI, răspunsul lui m-a surprins puțin.

Nu era programarea.

Era găsirea utilizatorilor.

Nu avem investitori și nici un buget dedicat pentru marketing, așa că majoritatea eforturilor noastre de a ajunge la oameni noi se bazează pe descoperire organică, participare în comunitate, rețele sociale și recomandări.

Și mai există o dificultate: să ajungem la publicul potrivit.

AICHIKI este construită în jurul creării de personaje, al povestirii și al roleplay-ului susținut.

Nu toți cei interesați de chat cu AI caută genul ăsta de experiență.

Unii vor o conversație rapidă, în timp ce alții caută o platformă unde să-și dezvolte personaje, să construiască relații și să exploreze povești în timp.

Provocarea noastră este să-i ajutăm pe acei oameni să descopere că AICHIKI există.

Acesta e unul dintre motivele pentru care am investit timp în prezența noastră pe rețelele sociale, în articolele de blog, în evenimentele pentru comunitate și în conținutul educativ.

Vreau ca oamenii să înțeleagă nu doar ce oferă AICHIKI, ci și cum o pot folosi ca să creeze experiențe de roleplay mai bune.

Din când în când, Rudi se alătură și el eforturilor de promovare, inclusiv prin a împărtăși AICHIKI pe Reddit.

Dar marketingul e tot ceva ce încă învățăm.

Poți petrece luni întregi dezvoltând o funcție, îmbunătățind un sistem sau rezolvând o problemă tehnică și tot să te chinui să ajungi la oamenii care ar aprecia munca aceea.

A construi un produs și a-i face pe oameni să-l descopere sunt două provocări complet diferite.

Și amândouă cer atenție.

Încă așteptăm milioanele ​

N-am putut rezista să includ o ultimă remarcă a lui Rudi.

Vorbind despre partea de business a AICHIKI, a recunoscut că deocamdată nu suntem prea profitabili.

Apoi a adăugat că încă așteptăm milioanele.

Am râs când am citit asta.

Dar în spatele glumei se află ceva foarte real despre dezvoltarea independentă.

Investim timp, efort și resurse în ceva ce credem că merită construit, fără să știm exact unde ne va duce munca asta.

Mai sunt funcții pe care vrem să le îmbunătățim, provocări de rezolvat și oameni la care ne-ar plăcea să ajungem.

Unele zile sunt productive și satisfăcătoare. Altele aduc probleme neașteptate, decizii dificile sau muncă pe care nimeni din afara echipei noastre nu o va observa vreodată.

Și asta face pur și simplu parte din administrarea AICHIKI.

Dacă e un lucru pe care mi-aș dori să-l înțeleagă oamenii, este că o platformă de roleplay cu AI înseamnă mult mai mult decât inteligență artificială.

Înseamnă oamenii care o dezvoltă, oamenii care o administrează, oamenii care ajută la menținerea comunității și utilizatorii care o umplu cu propriile povești și personaje.

Fiecare funcție, anunț, actualizare și răspuns de suport implică muncă ce primește rareori multă atenție.

Și în spatele tuturor stau două persoane care încearcă să împace o afacere, o familie și un proiect care a devenit o parte importantă din viața lor.

Nu suntem o companie mare și nu ne prefacem că le știm pe toate.

Pur și simplu construim AICHIKI, învățăm din mers și încercăm să o facem mai bună cu fiecare actualizare.

Și cred că în asta e ceva care merită împărtășit.